Tropaind, nu ma aud, o armata imi curge din ochi Ma opresc doar ca sa-mi odihnesc fruntea pe un lemn arctic Liniste! Lasa-ma sa-mi fac o cupola feroce, sa ma impedic de carnea uitata aici Sa stii ca nu e nici un fel de anotimp, Pentru ca timpul e gol si nu-i e frig, e infasurat si nu-i e cald Imi intinde o mana sa-i sarut ultimul cui.